“Din vechiul Testament aflăm că îngerii au fost creaţi înaintea lumii materiale. Astfel, mai întâi a fost creată lumea duhurilor, apoi lumea materială şi abia la sfârşit omul.
Potrivit învăţăturii Bisericii noastre, Dumnezeu nu are nevoie de nimeni şi de nimic. Lumea materială şi spirituală nu adaugă absolut nimic la fericirea şi slava Sa şi nici nu i-ar lua nimic dacă nu ar exista. Aşadar, Dumnezeu nu i-a creat pe îngeri pentru că ar fi avut nevoie de ei, ci i-a adus la fiinţă pentru ei înşişi, din iubire şi bunătate nesfârşită, spre a-i face şi pe ei părtaşi, ca fiinţe raţionale, la fericirea Sa. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, “fiind de-a pururi fără nicio nevoie, Dumnezeu i-a creat pe îngeri, pe arhangheli şi pe celelalte fiinţe fără de trup doar din bunătate”.
Participarea lor la fericirea sfântă se traduce prin vederea neîntreruptă de către ei a chipului lui Dumnezeu. Această vedere este viaţa şi hrana lor, pentru că, spune Sfântul Vasile cel Mare, “ei nu pot fi fericiţi decât dacă văd pururea faţa lui Dumnezeu în ceruri”.
Principala lucrare a îngerilor este slăvirea fără încetare a lui Dumnezeu. De asemenea, ei slujesc împlinirea marilor evenimente ale sfintei iconomii şi se îngrijesc de mântuirea oamenilor.
În Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor vedem cum îngerii au grijă de oamenii care se nevoiesc pentru Dumnezeu, cum îi păzesc, îi mângâie, îi învaţă şi îi întăresc. De asemenea ei descoperă proorocilor şi drepţilor cele viitoare. Tot ei păzesc Edenul, după alungarea de acolo a lui Adam şi a Evei, îi pedepsesc pe păcătoşi pentru a-i face să se îndrepteze, se confruntă cu duhurile viclene, îi vor despărţi pe cei drepţi de cei păcătoşi în ziua Judecăţii şi altele asemenea.”
Mai multe în cartea “Minuni ale Sfinţilor Îngeri – ediţia a VIII-a, Manastirea Paraclitu, 2000” – apărută la Editura Egumeniţa, 2007
“Din vechiul Testament aflăm că îngerii au fost creaţi înaintea lumii materiale. Astfel, mai întâi a fost creată lumea duhurilor, apoi lumea materială şi abia la sfârşit omul.
Potrivit învăţăturii Bisericii noastre, Dumnezeu nu are nevoie de nimeni şi de nimic. Lumea materială şi spirituală nu adaugă absolut nimic la fericirea şi slava Sa şi nici nu i-ar lua nimic dacă nu ar exista. Aşadar, Dumnezeu nu i-a creat pe îngeri pentru că ar fi avut nevoie de ei, ci i-a adus la fiinţă pentru ei înşişi, din iubire şi bunătate nesfârşită, spre a-i face şi pe ei părtaşi, ca fiinţe raţionale, la fericirea Sa. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că, “fiind de-a pururi fără nicio nevoie, Dumnezeu i-a creat pe îngeri, pe arhangheli şi pe celelalte fiinţe fără de trup doar din bunătate”.
Participarea lor la fericirea sfântă se traduce prin vederea neîntreruptă de către ei a chipului lui Dumnezeu. Această vedere este viaţa şi hrana lor, pentru că, spune Sfântul Vasile cel Mare, “ei nu pot fi fericiţi decât dacă văd pururea faţa lui Dumnezeu în ceruri”.
Principala lucrare a îngerilor este slăvirea fără încetare a lui Dumnezeu. De asemenea, ei slujesc împlinirea marilor evenimente ale sfintei iconomii şi se îngrijesc de mântuirea oamenilor.
În Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor vedem cum îngerii au grijă de oamenii care se nevoiesc pentru Dumnezeu, cum îi păzesc, îi mângâie, îi învaţă şi îi întăresc. De asemenea ei descoperă proorocilor şi drepţilor cele viitoare. Tot ei păzesc Edenul, după alungarea de acolo a lui Adam şi a Evei, îi pedepsesc pe păcătoşi pentru a-i face să se îndrepteze, se confruntă cu duhurile viclene, îi vor despărţi pe cei drepţi de cei păcătoşi în ziua Judecăţii şi altele asemenea.”
Mai multe în cartea “Minuni ale Sfinţilor Îngeri – ediţia a VIII-a, Manastirea Paraclitu, 2000” – apărută la Editura Egumeniţa, 2007